Când succesul tău deranjează
Pe scurt: în engleză există o expresie pentru ce li se întâmplă unor oameni când reușesc: tall poppy syndrome, „sindromul macului înalt”. Macul care crește mai sus decât ceilalți dintr-un lan e tăiat, ca lanul să rămână egal. Studiile despre antreprenori din Noua Zeelandă arată că mulți au simțit asta și că unii au răspuns ținându-se într-un con de umbră. Studiile despre femei arată că succesul lor atrage mai ușor antipatie și că uneori și alte femei participă la ea. Datele despre atacurile online împotriva femeilor sunt reale, dar nu există încă cercetări care să lege tot lanțul, de la antreprenoare la rețele sociale, în România. Mai jos găsești ce se știe, ce nu se știe și ce poți face.
Cuprins
Ce este sindromul macului înalt
Imaginează-ți o antreprenoare care își anunță pe rețelele sociale primul an de afacere cu profit. Primește felicitări și, între ele, câteva comentarii care o taie: „Se vede cine ți-a deschis ușile”, „Ai noroc”, „Să vedem cât ține”. Nimeni nu spune ceva ce poate fi dovedit fals. Rămâne un gust amar și o întrebare: data viitoare mai postez sau nu?
(Scena e imaginară. Cercetătorii descriu situații din aceeași familie.)
Sindromul macului înalt (în engleză, tall poppy syndrome) înseamnă că oamenii sunt atacați, resentimentați, criticați sau „tăiați” din cauza realizărilor sau a succesului lor. Aceasta e formularea folosită de organizația Women of Influence în studiul pe care îl discutăm mai jos.
Expresia vine din engleza australiană și neozeelandeză. Cercetătorul B. Peeters a analizat termenul într-un articol din 2004 și l-a legat de egalitarismul din cultura australiană: ideea că nimeni nu ar trebui să se creadă mai presus de ceilalți, care ajunge, uneori, să însemne scrutinizarea celor care ies în față.
Despre numele din română: nu există un termen consacrat și nu am găsit nicio sursă românească despre fenomen. Îl numesc aici „sindromul macului înalt”, după expresia engleză. Imaginea funcționează și la noi: un mac înalt într-un lan de maci.
Sindromul macului înalt la antreprenori: ce spun studiile
Kirkwood (2007). Jodyanne Kirkwood, de la Universitatea Otago din Noua Zeelandă, a intervievat 40 de antreprenori despre sindrom. Studiul a apărut în Journal of Management & Organization. Peste jumătate au spus că l-au trăit. Au răspuns păstrând un profil scăzut, fără să spună tuturor că au o afacere și fără să-și arate averea.
Concluziile din rezumatul lucrării sunt mai serioase decât par:
- sindromul poate descuraja oamenii să înceapă o afacere;
- cei care au avut un eșec pot ezita să mai încerce;
- unii antreprenori pot limita deliberat creșterea afacerii, ca să nu atragă atenția.
Cu alte cuvinte, nu e doar o supărare personală. Poate schimba felul în care oamenii decid să-și conducă afacerea.
Universitatea din Auckland (2022). Jo Kirkwood și profesorul Rod McNaughton au făcut un sondaj la care au răspuns aproape 300 de persoane. Participanții au vorbit despre îndoială de sine, depresie, anxietate, oportunități pierdute și, în unele cazuri, plecarea din țară. Un detaliu important pentru subiectul nostru: remarcile tăioase la adresa succesului au venit cel mai des de la colegi, față în față. Rețelele sociale au apărut abia pe locul doi, la mare distanță. Cercetătorii recomandă să începem cu cei din jurul nostru și să ne uităm altfel la succes: să-l amplificăm, nu să-l privim cu invidie.
Merită reținut: sindromul macului înalt nu se petrece în primul rând online. Mediul online poate fi o parte din el, nu tot.
Sindromul macului înalt la femei: ce spun studiile
Aici apar două tipuri de dovezi: experimente de psihologie socială și un sondaj mare, dar cu limite.
Experimentele. Heilman și colegii (2004), în Journal of Applied Psychology, au făcut trei experimente, cu 242 de participanți. O femeie de succes într-un loc de muncă considerat tipic masculin era evaluată ca mai puțin simpatică și mai denigrată personal decât un bărbat la fel de reușit. Efectul a apărut doar când domeniul era distinct masculin și a avut consecințe asupra evaluării și recomandărilor de recompensă.
Un studiu ulterior, Heilman și Okimoto (2007), a arătat că penalizarea scade atunci când se arată că femeia are și trăsături „comunale”, adică de grijă și cooperare. Autorii interpretează asta ca o încălcare a așteptărilor despre cum ar trebui să se poarte o femeie.
Femeile între ele. Parks-Stamm, Heilman și Hearns (2008), în Personality and Social Psychology Bulletin, au făcut două studii. Atât bărbații, cât și femeile au penalizat femeia de succes. Dar când participantele au fost împiedicate să o facă, doar autoevaluarea lor de competență a scăzut, nu și a participanților. Autorii citesc denigrarea ca pe o strategie de autoprotecție față de o comparație care amenință. Când participantele au primit feedback pozitiv despre propriul potențial, reacțiile negative față de femeia de succes au slăbit.
Asta nu înseamnă că femeile sunt „invidioase”. Înseamnă că un mecanism psihologic poate fi influențat, iar un mediu care le spune că au și ele loc de reușită reduce atacurile.
Sondajul Women of Influence (2023). Organizația canadiană Women of Influence a chestionat 4.710 de femei din 103 de țări, între 9 ianuarie și 10 februarie 2023. Rezultate:
- 86,8% au trăit sindromul la locul de muncă;
- forme frecvente: realizările minimalizate (77%), excluderea din ședințe sau ignorarea (72,4%), subminarea (70,7%), însușirea meritului de către altcineva (66,1%);
- efecte: stres mai mare (85,6%), impact negativ asupra sănătății mentale (73,8%), încredere mai mică în sine (66,2%);
- 67,8% au căutat alt post, iar 50% au plecat dintr-un post;
- 60,5% cred că ar fi penalizate dacă ar fi văzute ca ambițioase;
- bărbații aflați în conducere au penalizat sau subminat femeile mai des, iar femeile au „tăiat” mai des colegele de același nivel.
Limitele acestui sondaj sunt importante: chestionarul a fost trimis contactelor din baza de date a organizației și distribuit pe rețele sociale, deci eșantionul e autoselectat, marja de eroare nu e raportată, studiul nu a fost evaluat de specialiști, iar rezultatele se referă la locul de muncă, nu la antreprenoare sau la mediul online. Îl citez ca indiciu, nu ca dovadă.
Sindromul macului înalt online: ce se știe
Nu am găsit cercetare evaluată de specialiști care să lege explicit sindromul macului înalt, antreprenoarele și rețelele sociale. Există, în schimb, date despre violența cibernetică împotriva femeilor în general, iar ele ajută la a înțelege contextul.
Uniunea Europeană (EIGE, Eurostat). Ancheta europeană despre violența de gen (EU-GBV, coordonată de Eurostat, 2020-2024) a măsurat, printre altele, urmărirea online repetată care provoacă teamă sau neliniște (cyber stalking). Pe parcursul vieții, procentul femeilor care au trăit asta variază de la 7,4% în România la 18% în Suedia. La femeile de 18-24 de ani, cifra e 23%. Cifra nu spune de ce România e la capătul de jos: poate fi realitate, poate fi diferență în felul în care oamenii spun sau recunosc.
Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA, 2014). Ancheta pe 42.000 de femei din 28 de state membre a arătat că 11% au primit avansuri nedorite pe rețele sociale sau e-mailuri și SMS-uri explicit sexuale, iar printre femeile de 18-29 de ani, 20%. De asemenea, 18% au fost urmărite (stalking) de la 15 ani.
Parlamentul European (studiu IPOL, 2023). Studiul autorilor de la Dublin City University, comandat de comisia FEMM, descrie un efect de reducere la tăcere. Citează un raport Amnesty International din 2017: 76% dintre respondente au spus că abuzul online le-a schimbat modul în care folosesc rețelele sociale, iar 32% au renunțat complet să mai posteze. Studiul notează și că, în politică, femeile se fac deliberat mai puțin vizibile ca să evite reacțiile ostile. Același studiu avertizează că datele despre violența cibernetică în UE sunt limitate de felul în care statele le colectează.
Antreprenoare (Cherie Blair Foundation for Women, 2024). O fundație britanică a chestionat 2.870 de antreprenoare din 96 de țări cu venituri mici și medii, în noiembrie-decembrie 2024. Rezultate:
- 57% au trăit cel puțin o formă de hărțuire online prin rețelele sociale;
- 36% nu își publică numele complet pe profilul afacerii, 41% nu pun poze cu ele, 59% nu postează video cu ele;
- motivele: frica de hărțuire, de mesaje nedorite și de daune aduse reputației.
Eșantionul e „de conveniență”, deci nu reprezintă toate antreprenoarele din aceste țări, iar studiul vizează țări cu venituri mici și medii, nu pe cele din UE. Cifrele sunt orientative, dar arată un lucru clar: hărțuirea nu rămâne doar ca stare de spirit. Schimbă ce afișează antreprenoarele despre ele însele. Kirkwood a găsit același tipar la antreprenori din Noua Zeelandă: profil scăzut.
Ce nu se știe
Spun direct ce lipsește, ca să nu pară că știm mai mult decât știm:
- Nu există (în ce am putut verifica) un studiu evaluat de specialiști care să lege sindromul macului înalt, femeile antreprenoare și atacurile pe rețelele sociale.
- Nu există date despre România pentru antreprenoare și hărțuire online, ca grup distinct.
- Studiile din Noua Zeelandă arată că atacurile vin mai ales față în față, nu online. Nu putem spune că fenomenul „crește pe rețele sociale”.
- Sondajul Women of Influence e autoselectat și se referă la locul de muncă.
- Experimentele Heilman sunt făcute în laborator, cu situații descrise participanților. Arată un mecanism, nu frecvența lui în viața reală.
Cum arată sindromul macului înalt în practică
Sondajul Women of Influence dă un limbaj util. Cele mai frecvente forme, aduse în zona antreprenoriatului, ar arăta cam așa:
- realizarea minimalizată: „Ai noroc”, „Ți-a fost ușor”, „Oricine putea”;
- excluderea: nu ești invitată la grupuri, la evenimente sau în conversațiile unde se iau deciziile;
- subminarea: cineva îți pune la îndoială competența în public, fără argumente;
- însușirea meritului: ideea sau munca ta apare sub numele altcuiva.
Online, aceleași forme pot lua chipul unor comentarii, al ignorării, al distribuirii lucrurilor tale fără mențiune sau al mesajelor private. Nu orice comentariu critic e un atac. Critica la adresa muncii (un preț, o calitate, o metodă) se poate răspunde cu argumente. Atacul la adresa persoanei (cine ești, cum arăți, „cine te crezi”) nu are ce discuta.
Ce poți face când te lovește sindromul macului înalt
Cercetarea nu oferă o rețetă. Ce urmează sunt sfaturi practice, nu concluzii ale studiilor, cu excepția ultimului punct. Nu sunt psiholog sau jurist, iar textul nu înlocuiește sprijinul unui specialist.
- Dă-i un nume. Să știi că fenomenul are nume și e studiat te ajută să nu-l iei ca pe o problemă personală.
- Ține dovezi. Capturi de ecran cu data și numele contului, înainte să blochezi sau să ștergi.
- Nu intra în dispute publice. Un răspuns calm, o singură dată, sau deloc. Poți restricționa sau bloca contul și poți raporta comentariul pe platformă.
- Deosebește critica de atac. Răspunde la prima, ignoră-l pe al doilea.
- Vorbește cu cineva. Un coleg, un mentor sau un grup de încredere. Să ții totul pentru tine face mai ușor ca atacul să te convingă că problema e la tine.
- Dacă ești amenințată, sesizează poliția, cu dovezile pregătite.
- Alege conștient cât te arăți. Să-ți ascunzi numele sau poza e o alegere legitimă de protecție, iar antreprenoarele chestionate de Cherie Blair o fac. Are însă un cost: Kirkwood arată că unii antreprenori limitează creșterea ca să nu fie observați. E bine să alegi conștient, nu din frică.
- Pentru cei din jur: celebrează succesul altora la vedere. Aceasta e recomandarea cercetătorilor din Auckland și cea mai ușor de pus în practică.
Concluzie
Sindromul macului înalt nu e o poveste despre invidie în general. E un mecanism social descris de lingviști, studiat la antreprenori și, în psihologie socială, la femeile care reușesc. Ce știm sigur e că unii antreprenori își schimbă comportamentul ca să evite atenția, că femeile de succes pot fi penalizate pentru succesul lor și că hărțuirea online împotriva femeilor e măsurată în Europa. Ce nu știm încă e cât de des se întâmplă toate acestea împreună, în România. Dacă ai trecut prin asta, nu ești singura și nu ești prea sensibilă. Spune-ne în comentarii cum a arătat în cazul tău, fără nume sau date personale.
Întrebări frecvente
Ce este sindromul macului înalt?
Este expresia, venită din engleza australiană și neozeelandeză (tall poppy syndrome), pentru situația în care oamenii sunt atacați, criticați sau „tăiați” din cauza realizărilor sau a succesului lor. Macul care crește mai sus decât ceilalți din lan este tăiat, ca lanul să rămână egal.
Cum arată sindromul macului înalt la antreprenori?
Studiile din Noua Zeelandă arată că mulți antreprenori l-au simțit și că unii au răspuns păstrând un profil scăzut, fără să spună tuturor că au o afacere. Unii pot chiar limita deliberat creșterea afacerii, ca să nu atragă atenția.
Apare sindromul macului înalt mai ales online?
Nu neapărat. Sondajul cercetătorilor de la Universitatea din Auckland arată că remarcile tăioase la adresa succesului au venit cel mai des de la colegi, față în față. Rețelele sociale au apărut abia pe locul doi, la mare distanță.
Există date despre sindromul macului înalt în România?
Nu am găsit cercetări evaluate de specialiști care să lege sindromul macului înalt, antreprenoarele și rețelele sociale în România. Există date europene despre violența cibernetică împotriva femeilor în general, dar ele nu răspund direct la această întrebare.
Ce poți face dacă te lovește sindromul macului înalt?
Pune-i un nume, păstrează dovezi (capturi de ecran cu data și numele contului), nu intra în dispute publice și deosebește critica la adresa muncii, la care poți răspunde cu argumente, de atacul la adresa persoanei. Vorbește cu cineva de încredere, iar dacă ești amenințată, sesizează poliția, cu dovezile pregătite.
Surse și resurse
- Peeters, B. (2004). „Tall poppies and egalitarianism in Australian discourse”, English World-Wide, 25(1). Editura John Benjamins (EN)
- Kirkwood, J. (2007). „Tall Poppy Syndrome: Implications for entrepreneurship in New Zealand”, Journal of Management & Organization, 13(4), 366-382. Cambridge Core (EN)
- Universitatea din Auckland (2022). Tall poppy syndrome și antreprenorii din Noua Zeelandă (EN)
- Heilman, M. E., Wallen, A. S., Fuchs, D., & Tamkins, M. M. (2004). „Penalties for success”, Journal of Applied Psychology, 89, 416-427. (EN)
- Heilman, M. E., & Okimoto, T. G. (2007). „Why are women penalized for success at male tasks?”, Journal of Applied Psychology, 92. (EN)
- Parks-Stamm, E. J., Heilman, M. E., & Hearns, K. A. (2008). „Motivated to penalize”, Personality and Social Psychology Bulletin, 34, 237-247. Rezumat (EN)
- Women of Influence (2023). The Tallest Poppy și comunicatul de presă (EN)
- EIGE: violența cibernetică împotriva femeilor (EN)
- FRA (2014): Violence against women, comunicat (EN)
- Parlamentul European (2023). The impact of the use of social media on women and girls743341_EN.pdf) (EN)
- Cherie Blair Foundation for Women (2024). Empowered or Undermined? Women Entrepreneurs & the Digital Economy (EN)
Site-ul tău, privit cu ochi critici înainte de public
Când îți arăți munca online, unii vor căuta orice greșeală. Când testez un site de prezentare sau un magazin online, caut eu prima ce ar putea găsi alții: formulare care nu merg, pagini care arată prost pe telefon, informații depășite sau greu de găsit. Primești problemele ordonate după cât te costă. Verific și dacă site-ul ține pasul cu cele mai noi reglementări care îl privesc, de la accesibilitate la protecția datelor, ca să afli din timp ce trebuie reparat. Nu este consultanță juridică. Vezi cum lucrez.
Despre autoare
Brîndușa Maria, Senior Software Test Analyst, certificată ISTQB® Certified Tester Advanced Level Test Analyst (CTAL-TA). Scriu despre cum recunoști escrocheriile online. LinkedIn
Notă: articolul se bazează pe cercetarea și experiența mea profesională. Am folosit unelte de inteligență artificială la redactare și la stilizare.
📢 Distribuie informațiile, fii în siguranță! 🔒✨ Apasă butoanele de share de mai jos și ajută-i și pe ceilalți să navigheze în siguranță pe Internet. Cu cât știm mai multe despre escrocheriile online, cu atât suntem mai protejați! 🚀💙
